O glugă, 7 note, o masca – Reportaj aniversar Evenimente.md

Daca vrei sa afli istoria Carla’s Dreams trebuie sa citesti acest articol. Felicitari , Victoria!

Cinci ani de Carla s Dreams. Un alt an în care contabilizăm existența lor.  Azi, probabil, ca niciodată vor avea tort cu mască, cinci lumânări, șampanie. Nu prea veți avea unde le trimite felicitări, așa cum pagina anonimilor mega cunoscuți a fost eliminată de pe Facebook. Poate doar post restant. Cei care-i iubesc, le vor asculta muzica. La radio, unde și așa e exces de CSD, poate se vor strecura și piese din Old Carla, că termenul e deja atestat neoficial. Cei din Moldova se vor simți în avantaj că i-au prins de când răsăreau și se înălțau copăcel. Tot acasă, unii dintre cei care nu i-au suferit de la bun început, vor mai trage o înjurătura la adresa lor. Se vor turna, poate, și câteva păhărele fierbinți în gâtul răgușit de hop-hop Eroină sau de Zarplata, de Rasslabon  sau Ne bucurăm în ciuda lor.

Undeva în niște boxe va răsuna un Cântec de leagăn, în altele С высоты, poate. În surdină va respira Искусство любви, iar la alții un prietenesc Dă-te, dă-te-n… Azi e vineri, azi se poate! Ne diorgaitești, chiar și dedicație lui Dodon îi puteți trimite! Problemele noastre fac parte din decor, vor să ne fărâme, dar… Ne bucurăm în ciuda lor! Cât candeluța mai arde, vor mai scrie poate un episod din Tempus Fugit. Unul în care să încapă 5 ani, sau doar cel din urmă, nu și ultimul al celui Născut în Moldova!

ort-csd

5 ani.
Ani plini cu de toate.

Perioade în care păreau pierduți, momente în care, poate, se gândeau să  renunțe. Succese care bucură. Succese care sperie. Situații care nu pot fi controlate și altele, pe care le stăpâneau deplin. Vor fi analizate, sau cel puțin constatate, poate,  presiunile transformărilor la care i-a supus timpul. E o chestie inevitabilă pentru orice muritor, dar mai ales pentru artist. Transformările sunt interesante, sau mai exact rezultatul… deși niciodată nu știi ce a fost mai întâi – transformarea, sau efectul. Cert e că transformările  nu doar i-au mișcat înainte, dar i-au și propulsat în linia întâi. Capabili  de a vedea dincolo de gratiile în care se consumă existența, azi ei mișcă frontul înainte.

Anul 1. Hituri și oameni.

Să alegi o singură piesă pentru acest an e dificil, or extremele creației chiar au fost maxime. Mai întâi au înjurat. Grețos de tot. Apoi au oferit sublimul. Emoția. Profunzimea. Poezia. Lumea s-a prins ca la miere. Toate categoriile de consumatori – acoperite. Au devenit o moda!

Cu repertoriu în română, rusă și engleză. Automat i-au împăcat pe toți. Mesaje profunde, pentru cei pretențioși și cele din cartier în cea mai sinceră și autentică formă pentru o altă pătură socială. Mesajul din urmă, cred, i-a prins, de fapt,  pe toți. Cu fiori trecuți prin măduvă, sau greață pe alocuri, refrenele toate au fost repede învățate.Ideea de a aduce în scenă expresii stradale, era oarecum perimată. Mulți din cei care au mai încercat de la Planeta Moldova până Carla acest soi de literatură, au rămas la conceptele anilor 90, provocând mila. CSD, însă, a prins!
Diferența o făcea capacitatea de a vedea detaliile, de a pune degetul unde doare, dar nu simți. Că prostia nu doare, nu? Și atitudinea! Diapazonul mesajelor promovate era de la cer la pământ. Nu era bădăranul în care se erija înjurând pe ritm. Iar  intensitatea înjurăturii și a expresiilor licențioase depășeau mult măsura bunului simț. A oferit hrană delicioasă mediului mediocru. Mediocritatea  părea a mai rămâne o necesitate. Ca și azi, poate.  Ne-am văzut ca-n oglindă.
Dincolo de de repertoriul obscen, Carla aducea un pic mai târziu  poezia în muzica sa, cu mesaje consistente și metafore expresive. Erau pătrunzători. Anul întâi de CSD e anul în care eleganța se plimba degajat la braț cu bădăranismul . Registrul  genurilor muzicale abordate era mare, nu se înghesuiau în doar câteva stiluri. Și asta denota complexitatea personalității celui care se ascunde sub mască, lucru care conta mai mult decât celelalte elemente care atrăgeau atenția și erau discutate.Uniform nu aveai cum îi trata. Amatorismul era statutul pe care-l afișau. Asta-i scutea de responsabilități? Întregul album,primul indica un cap pe umeri și substanță în el. Universal.

”Carla’s Dreams are piese care te oripilează și altele care-ți provoacă sentimente tandre. Are piese care te fac să zâmbești și altele care te pun să gândești. Nu ni se bagă cu forța pe gât și ăsta e un alt element de atracție. Câta importanță trebuie acordată acestui proiect? Până la urmă totul ține de felul în care au vrut ei să se facă înțeleși, dar și de măsura în care noi îi acceptăm. Indiferent cum îl percepe fiecare dintre noi, acest produs are dreptul la existență, are impact și vine să-și facă revoluția sa. De fapt, cat de mare e impactul lor, va arăta timpul.”
Citat din presă.2012
”Recunosc pasiunea oricând, oriunde. Tot ce e făcut din pasiune mă face să mă opresc, să închid ochii și să mă las purtată pe valuri și unde. Am tresărit de câteva ori. M-a durut până în locuri în care am uitat că poate ajunge durerea,.. Suntem formați din reacții și emoții. Educația” pe care am primit-o de la minunata noastră societate, în vremurile astea de noroc, ne-a băgat în cap să nu-i lăudăm pe cei care ne plac. Meseria „se fură”, frumoșii „se deoache”, deștepții „se ignoră”, și dacă reușim cumva să ne păcălim că noi suntem cei mai …doși din țară, iar țara – cea mai …doasă din lume – putem trăi „normal” și fără probleme, într-o aparență și minciună comodă. ”
Zina Zen. 2012
P.S. Una dintre constantele proiectului: niciun an fără o diva alături.
În primul anul de existență CSD, lista o deschidea Dara.

Anul 2. Masca și oamenii.

Legătura între anul întâi și doi o făcea piesa care a ridicat proiectul la alt nivel. Apropos, ei la un moment își măsurau existența nu în ani, dar în etape depășite. P.O.H.U.I era piesa care i-a propulsat în următoarea etapă, conform filosofiei lor existențiale. Unul din principiile lor de început era oferirea gratuită a muzicii. Concertele nu făceau parte din planul lor de carieră, dar în cazul unui impact de proporții, au fost nevoiți cumva să răspundă provocării.

La pupitru era mai mereu Corneliu Bucătaru, cel care a făcut mux masterul la aproape toate piesele CSD, până la plecarea în România, sau Roman Bordei, care a mixat/masterizat alte câteva piese. Printre cei care-i ascultau, s-au găsit din cei convinși că binele cu bine se răsplătește. Prin Malaysia, departe de casă, bătea pașii cu căștile în urechi un basarabean. Cum ajunsese acolo habar nu am, cert e că a plecat de acasă la 16 ani să facă studii la Londra. Sergiu Barajin a fost primul clip-maker CSD. Și-a aduna prietenii și de drag de Carla’s Dreams a filmat acolo clipuri pentru Funeral Face și celebra Patologie Obstructiv Huliganică Uniform Iradiată – diagnoza pe care CSD a împărțit-o cu INNA – a doua divă în carieră.  Apoi a apărut Roman Burlaca și acest capitol a avut mai departe alte reguli de scriere. Iar INNA a pus umărul la spargerea hotarelor care au vămi. Că în rest, ei de existența hotarelor în gândire, abordare, atitudine nu prea aveau știință.
Liberi, rebeli, firești și cu gândul pe limbă. POHUI le-a adus și primul trofeu în România. Pe covorul roșu în hanorac  n-au defilat și de regula casei nu le-a păsat. Au venit repede și au plecat fuga. La Romanian Top Hit Music Awards au obținut trofeul pentru BEST SONG și Premiul Mare. Copleșit de emoții Carla’s Dreams a cantat Născut în Moldova, apoi hitul său incontestabil.

Atunci  Facebook-ul părea să explodeze: „Gopnicii” din Basarabia susținuți cu Premiul mare în România pentru piesa „Pohui”. Polemicile au ocupat mult spațiu. Pentru care Carla’s Dreams a avut un singur comentariu:  „Onorați de atenție, stimabililor. Pozițiile categorice și lipsite de flexibilitate de obicei ne amuză și nu le atragem atenția, dar afirmațiile generale și superficiale ne întristează. Și poate noi, gopnici needucați și proști fiind, nu intrăm în prioritățile voastre elitiste, dar gândiți-vă măcar la ceilalți. P.S. E FOARTE respectuos și matur când cineva scrie c…da mă-ti și părând cult, impune pe cei ce citesc să rostească în cap acest cuvânt.”
A fost huiduit pentru că piesa a izbutit  să se impună în topurile românești și ei, poate, nici măcar nu erau responsabili de această reușită care i-a înghițit rapid. Succesul i-a întrecut, iar ei trebuiau să-l ajungă din urmă. A intervenit  un moment delicat. Lumea le-a reproșat la greu duetul cu INNA. L-au acuzat de un soi de ”trădare”. Ei, cei atât de under, devenise peste noapte mainstream.  Se pare că succesul care i-a luat pe sus, i-a făcut să dea un pic înapoi, pentru că a urmat o pauză.
Mereu în căutare, uneori, poate chiar pe muchie de cuțit, alteori forțând nota pentru a ramane ei inșiși, întro lume controversată. O lume pe care încearcă să n-o deranjeze, tocmai pentru a ramâne incoruptibili în punctul ce desparte segmentul alb și negru. Provocările sunt multe, și adesea, gâdilând orgoliul, amețit de succesul care te ia pe neprins de veste, îți leagă ochii și, ducându-te mai sus decât ai privit vreodata, te pot frânge. S-au trezit în miezul showbizului, chiar dacă se vedeau cântând doar din umbră, pășeau în scene mari, chiar dacă altă dată se impuneau ascultati doar în boxe.
Fără să vrea s-au pomenit a fi parte din showbiz, iar în lumea lor interioară s-au declanșat bătălii grele. Strategiile  pe care le urmează de obicei artiștii de top, veneau în contradicție cu starea lor internă.  Succesul de impact i-a făcut atenți la schimbul de idei și viziuni. Mesajul pieselor trebuia să rămână la fel de personal, iar legitățile showbizului ignorate.Oamenii. Cei care au cumpărat bilete la concerte. Toate biletele.
Carla era artistul cu sold out permanent. Cu un public absolut fabulos. La corurile de câteva mii de  voci în unison, îi mai lipsea  orchestra simfonică. El uita cuvintele. Ei le știau. El mai înghițea noduri, ei intensificau emoția. Așa a fost, așa rămâne. În anul doi de existență, CSD a fost proiectul care a susținut cele mai multe concerte în Moldova cu cele mai mari onorarii din câte le aveau artiștii autohtoni. Am avut uneori senzația că publicul îl înghite fără să-l mestece. Îl adora fără rezerve. Așa a fost, așa mai este. CSD a  reușit să edifice o lume a sa. Una care-i aparține pe deplin, una febrilă și tare colorată. Scena îi folosea doar pentru a fi vazut de departe, dar nu pentru a-l separa de publicul său. Și relația caldă cu cei care răspundeau sloganului You are Carla’s Dream palpita. Și-l sorbeau din priviri. Acces direct la el nu aveau, dar era mai aproape ca oricând. Absolut empatic, indiferent de forma şi greutatea mesajelor dintre piese. Majoritatea din ele, ca de grădiniţă.
Decalajul dintre textile cântate şi a celor care umpleau spaţiul dintre melodii, poate fi și azi subiect de studiu. Așa a fost, așa încă mai rămâne. Facebook-ul era platforma de comunicare și comunicarea era intensă. Așa a fost, așa nu mai e. În timpul concertelor, putea recunoaște fețele celor care mereu veneau în primul rând, și uneori îi aduceau o floare.El le oferea deschiderea, starea, și de fiecare dată câte o nouă pictură ambulantă de toată admirația. Iar cea care reușise să picteze măști fabuloase era Olga Verdeș.
Invariabilă  rămânea doar abrevierea : NENC, înţeles de toţi în traducere ad libitum  – nu niorlăi ! În rest, numai ce nu văzu fața lui. Cât latex, cuie, oglinzi nu i-a lipit Olga pe față. De câte ori îl picta batic, abstract, sau aveai senzația că pe fața lui se scurgeau culorile într-un aranjament organic și armonios. Cum zicea unul din fanii săi : ” i-a căzut  căldarea de la supraten în cap ”.

csd sergoi.jpg

Anul 3. Hăul și presa.

  • Ia ”spală-te” repejor pe faţă şi vină la emisiunea mea !
  • Amuuuş… peste o oră.

La o adică, îl primeam şi ”nespălat” în emisiune, chiar dacă ar fi fost mai frumos ca mine. Până la urmă m-a refuzat.  Mi-a făcut ţăndări orgoliul.  Tare ”borzyi” mai era. În primii ani a apărut acasă într-o singură emisiune. Interviuri în scris – poftim. Nu mai mult. Interviuri rare, dar mereu bune. Așa era. Azi e altfel. Cu excepții, dese chiar, evident. Orgoliul său exaspera, și când ți l-am văzut, Doamne, peste vreo 3 ani în România, răspunzând docil la toate invitațiile la rând, cumincior și cu fundiță, căutând cuvinte potrivite la tot felul întrebări goale adresate  galeș de grații cu microfonul în mână, am trăit o ciudă de zile mari amestecată cu o sinceră dezamăgire pentru cel pe care-l acceptasem așa orgolios și arogant în pozițiile sale pentru care nu ceream explicație. Ziceți că mă roade frustrarea dacă vreți, dar la ziua de azi e incredibil de multă maculatură la tema și cu implicarea Carla’s Dreams. Și aceste rânduri nenumărate, tot maculatură sunt. Conștientă le înșir în numele celor 5 ani de CSD!Ascensiunea de proporții mereu a ținut încinsă curiozitatea și presa a încercat să-i dea jos gluga în câteva rânduri. Ah, cum ne mai frământam creierii și cum ne dădeam în presupuneri cine e tipul ăsta drăcos. o tot trăgeam pe Dara, Ala Donțu, Corneliu de mânecă să ne sufle măcar o vorbă. Partizani. Tot detașamentul. La un moment chiar, cineva era practic aproape de a-i smulge gluga, dar asta însemna un final subit al proiectului, și curiozitatea a cedat în fața loialității. Nimeni nu a mers cu investigațiile până la capăt. Până nu a devenit star internațional. Și atunci ai noștri și de aici și de dincolo de Prut, au distribuit în draci pozele, cu zel făcând cu ou și oțet pe ruși pentru obrăznicie. Ah ! ce veselă a mai fost prostia cu care presa de limbă română își arăta loialitatea pentru CSD!

Anul trei a avut și el ceva specific. Părea că interesul pentru pictura de sub glugă s-a atenuat, iar lumea CSD a pierdut din febrilitate, că numărul ei s-a redus la cei mai fideli fani care nu necesită multe zerouri la numărul de apel. Părea. Doar părea. Până în clipa când am ajuns la Manej unde proiectul avea prima lansare oficială de album. Da. Nu. Na. devenea al doilea album lansat.  Faci ochii roată în jur și nu-ți vine a crede. Lumea a venit ca la un concert gratuit. Peste 8000 de oameni. Nimeni până atunci nu a reuşit să vândă bilete într-un număr atât de impunător! A creat un precedent.Dacă facem abstracţie de concert, care a demonstrat forţa acestui proiect, concluționăm că piesele CSD nu au devastat topurile aşa cum s-a întâmplat un an mai devreme. A fost  “artistcâteodată”, în rest “dorm beu şi fug de probleme sau rezolv dileme”. Neserios nu ştiu cum. În acelaşi timp oarecum justificat de conceptul promovat şi univoc asumat. CSD mereu au lăsat impresia că pot sfida prin atitudine, construi prin dăruire. Apăreau atât de diferiţi, de unicali pe fonul “diversității” autohtone. Rebel, cu aroganţă uneori doar măsurată, total detaşat de restul lumii, au furat admiraţie, respect, dar şi dispreţ amestecat cu invidie din partea unora.
CSD devenit o figură care nu mai putea fi neglijată, oricât de lungă ar fi pauza pe care o țineau. A fost anul în care timp de o săptămână  au lansat seara de seară niște piese tare ”muzicale”. Ah, ce s-a mai răzvrătit lumea lor! Cum i-a mai luat la rost! Pretenţiile erau justificate de  așteptările mari, pentru că cel care le-a zis atâta amar de vreme cu Tu ești CSD – le-a creat aceste așteptări. A lăsat o parte din sine în fiecare din ei, cei care au empatizat cu el până dincolo de limita complezenţei. A creat asteptări prea mari? Ori poate i-am oferit încredere în exces? Carla’s Dreams, forţa nota şi testa loialitatea celor care au devenit parte din CSD? Credeai că intenționat se prăbușea cu toată forța ca să verifice dacă se va găsi cineva să-l înșface de guler pentru a-l opri din avântul nebunesc? După ascensiunea abruptă, cauta să vedă cum e să cazi la fel de abrupt? A trecut și asta. Un repertoriu de genul ăsta oricărui altui artist i-ar fi pus capacul. Nu și lui. Avea o bază atât de solidă, încât repertoriul, cel puțin dubios, nu l-a afectat.  “Am spus de multe ori că o să facem DOAR ceea ce vrem şi credem că e necesar. Proces în care se întâmplă uneori schimbări de ritm, stil, atitudine. Important este că un lucru rămâne neschimbat şi nu se va schimba niciodată: Am crezut mereu şi continuăm să credem în “Tu eşti CSD”. Suntem un produs al celor care sunt alături de noi şi nu ştim dacă este ceva care să motiveze mai tare decât asta. Cel puţin pentru noi nu există nimic mai preţios.”

Anul 4. Certitudine și incertitudinea.

În prima jumătate a anului, credeai că cel mai mistic dintre moldoveni și-a cântat cântecul, și-a spus poezia și azi-mâine se va închina, devenind istorie. Ziceai la un moment că succesul i-a venit și lui de hac. El, un artist puternic, părea să fi uitat a mai conta pe sine, lăsându-se sedus de formula duetelor care te cară în spate. O voce de rasă fără nicio piesă solo dincolo de Prut. Parcă și-ar fi pus orgoliul la păstrare.  Declarat ”compozitorul anului” în România, pentru Cum ne noi și Da, mamă. Anul 4 a fost anul în care a reușit! A reușit să lichideze o restanță enormă. Te rog a deschis cărțile. Și bucuria pentru al Nostru a fost enormă!

Anul 5. Căderea de jos în sus.

Aici totul e clar. Orice cuvânt ar fi de prisos! Artistul Nr 1, cel mai multe premii și multe premii! CNA, X Factor, Lumea mare! Un an în care s-au scris multe, un an în care Rachetelor lui Carla le-a fost P.O.H.U.I. de convenții… Anul hiturilor pe bandă rulantă. Poate nu mai plonjează atât de adânc în sine ca altă dată, nu mai cotrobăiește pe acolo scoțând la suprafață esențe atât de firești,  atât de ale fiecăruia dintre noi. Deși, poate noi doar ne-am obișnuit cu acele mesaje. Cele de care aveam nevoie atunci. Și azi la fel. Printre hituri își face loc Unde, sau Ne bucurăm în ciuda lor, și pentru asta – reconoștință! Piesele de azi ajung în milioane de urechi. Și provoacă empatie la fel de mare. și e declarat poetul showbizului românesc.

Poate și responsabilitățile sunt mai mari, raportate la succesul imens. Oportunitățile sunt altele, la fel si implicarea s-ar cuveni să fie. Crează așteptări. Așa a fost, așa rămâne. A ajuns un reper într-o industrie mai mare și mai dură decât cea de acasă unde și pereții țin cu tine. Aazi au producții și calitatea la care altă dată nu se ajungea. Dar pentru noi atunci asta mai puțin conta. La început bucuria încăpea în gluga unui hanorac, demult ros pe la mâneci, culoarea căruia era demult pierdută. Și hanoracul azi ascuns pe undeva. Azi e glamuros ca o divă. Dar nu de aceste detalii se sparge esența.Până vom afla ce ascunde acronimul Carla, sper să treacă mulți ani. Azi ne putem aminti doar de personajul lui John Le Carre – Karla.  Karla, ofițerul din securitatea sovietică, despre care nu se știa mai nimic, în schimb el cunoștea multe. Omul, care din umbră reușește să întoarcă lumea pe dos. Un fel de umbra omniprezentă care nu poate fi prinsă. Cu o voință atât de călită, încât nimic nu-l poate ucide. Un caracter greu de înfrânt , o minte strălucită, incoruptibil, deși la urmă cedează doar sub presiunea iubirii..  Neclintit în decizii majore, dar vulnerabil în raport cu oamenii pe care îi iubește.Al Nostru! Pentru unii Carla începe cu Eroina. Pentru alții cu POHUI. Iar pentru cei mai vechi, Carla începe cu… cu același hanorac cenușiu cu glugă, cu ochelari negri prin care te privește. 1.78, slăbuț, aproape brunet, dar cu o uriașă forță internă. O voce cu un timbru intens, viu, plin de nuanțe și cu multă personalitate! Cel, care a colorat lumea a mii, deja milioane de oameni. Cel, în piesele căruia te poți scufunda. Cel, care-ți stimulează demnitatea de a fi Născut în Moldova. Cel, care fără pretenții te îndeamnă oriunde ai fi, în punct md sau com, să zâmbești și să plângi liber sub denumirea OM. Așa a fost, așa rămâne !

P.S.La multi ani, Carla. Știu că știi. Că simți. Că ești iubit. Sa vi se simtă “prezența” chiar și atunci când veți stinge lumina pentru a vă scufunda în căutare de voi sau de idei. Să rămâneți credibili,  capabili să oferiți alte perspective asupra lumii, din multiple unghiuri. Să fiți Substanța în toate.  Rămâneți liberi în cuget, îndrăzneți în alegerea țintelor, să atrageți șansele ca magnetul și să le înșfăcați fără a le cântări. Și planurile să le faceți în raport cu visele, nu cu oportunitățile și realitățile! Să fiți nebunii care cuceresc prin idei frumoase lumea!Să ajungeți departe. Ca succes și ani!
Te-am cuprins.
Duios, cu dor.
Un text de Victoria Cușnir
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: