Dan Fintescu recenzeaza„Antiexemplu”: „Carla’s Dreams mi-au ucis obiectivitatea”

Articol preluat de pe : www.unsitedemuzica.ro

dan fintescu antiexemplu csd.jpg

Când au zbârcit-o, au zbârcit-o. Și am scris despre greșelile echipei lor, încercând să rămân obiectiv.
Îmi cer scuze, însă de data asta n-am să mai fiu obiectiv. Pentru că n-am cum. Și oricine mai are vreo legătură între propriul creier și propriul suflet este condamnat să-și piardă obiectivitatea în momentul în care ascultă noua piesă Carla’s Dreams – „Antiexemplu”.
Din punctul meu de vedere, muzica românească de după 1990 a avut două proiecte extrem de bine gândite, al căror succes răsunător îmi dă dreptate. În mod bizar, ambele au legătură oarecum cu Mother Russia. Atât Mordandi, cât și Carla’s Dreams și-au pus ambiția cu țara asta. Mi-aș dori doar să văd mult mai mulți artiști atât de creativi, sprijiniți de echipe care să-i asculte, să-i amplifice și, mai ales, în care să se investească mai mulți bani decât celebrele câteva mii de Euro pe care le primește artistul pentru master și (dacă e chiar șmecher) clip.
Secretul Carla’s Dreams nu mai e un secret de mult. E un cuvânt format din cinci litere, de care cei mai mulți fugim. Îi zice „muncă”. La Carla’s se muncește mult, în fiecare zi. În momentul în care ei au lansat prima piesă, tolba le era plină. Aveau zeci de piese gata. Și nu s-au oprit niciodată din muncit. Când compui atât de mult, devii din ce în ce mai bun la meșteșugul tău. Și, fix ca în cazul unei limbi străine, cu cât o vorbești mai bine, cu atât ți-e mai ușor să comunici. Numai că aici e vorba despre muzică, iar prin muzică se comunică suflet.
„Antiexemplu” vine și ți se înfinge în inimă cu toată angoasa zilelor nepuntincioase pe care le trăim, fiecare de parte a unei baricade pe care nu o înțelege. Începe moale și aproape lipsită de ambiție, apoi crește până când simți că ai nevoie să ridici mâinile în aer și să cânți. Pentru că, da, și tu ești „doar un om, ce trece prin timp, greșind zi de zi și-nvățând”. A doua strofă e plină de mânie mocnită. Vă arăt defectele mele, vă invit să vă luați tiparele și să vi le băgați unde vă gâdilă mai aprig! Fuck the system, bitch! Al doilea refren ne face nebuni pe toți! Nebuni că “rezistăm”, nebuni că nu plecăm pe câmpii, nebuni că încă reușim să ne iubim, nebuni care dansează. Iar finalul… Finalul e dulce amenințare prin renunțare. „Antiexemplu” sunt și voi avea grijă ca doar în felul ăsta să vă puteți aduce aminte de mine, chiar dacă asta înseamnă să merg până la capăt, să renunț la tot.
Clipul reușește o performanță admirabilă. Pe mine m-a convins că toți actorii sunt moldoveni. Nu știu cum a făcut Roman Bularcă treaba asta și nu știu dacă mai sunt și alții ca mine. Da’ eu așa am simțit. Cred cu tărie că, în România, ăsta este cel mai bun videoclip pe care îl putea avea piesa asta. O ajută, îi dă aripi, îi dă poveste, chiar dacă totul se petrece în aceeași încăpere-etalon al prezentului: biroul (psiholog? polițist? șef? director de școală? al lui? al ei? ce mai contează?).
„Antiexemplu” e tot ce ar trebui să fie muzica: are suflet, are cojones, te înalță pentru a da cu tine de pământ și a te înălța din nou. Închei prin a rosti un sacrilegiu: pentru mine, Carla’s Dreams sunt și rămân rock!

V-am cuprins ,)

http-signatures-mylivesignature-com-54494-194-9a0051a4b375bb95191f0d9fd802b27c-1

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s